Un pic de cultură

Bănuiesc că majoritatea părinţilor şi-au delectat auzul cu melodii din „Cutiuţa muzicală” sau măcar au auzit de aşa ceva. Oare ce reacţie o să aveţi când pe rafturile magazinelor de muzică o să găsiţi manele pentru copii ...să zicem „Cutiuţa cu manele”. Dacă apare aşa ceva ...înseamnă că se apropie sfârşitul sau emisiunile unor posturi de televiziune ( a se citi PRO TV) prind. Oare asta este generaţia PRO care a fost cultivată acum ani buni de zile? Cultivăm sămânţă de generatie PRO şi culegem copii iubitori de manele. Ascultatul manelelor nu este compatibil cu sisteme audio ce necesită folosirea de căşti . Folosirea căştilor înseamnă ca acele minunate acorduri muzicale, acele mieroase „vorbe” şi acele multe dezacorduri, să nu fie auzite pe o rază mai mare de 30 metri.

Cum ar suna :

În pădurea cu alune
Aveau casă doi pitici,
Vine pupăza şi spune:
"Vreau să stau si eu aici"

Refren
Pu-pu-puu, pu-pu-puu
"Vreau să stau şi eu aici"
...................................

Probabil aşa:

În pădurea cu mahmudele
Aveau vilă doi puradei,
Vine piranda şî zîce:
“Vreau să stău şî io aci”

Refren
Oooo-oooo-ooooooooooooăăăăă
“Vreau să stău şî io aciiiiii-iiiiiiiii”

Glumesc...Manelele fac parte din cultura noastră. Vrem nu vrem, admitem că timpurile actuale au introdus în cultură aşa ceva. Pentru mine este deranjant modul de manifestare a celor care ascultă cu volumul la maxim, cu geamurile maşinii deschise complet sau chiar din scări de bloc, balcoane, curţi...etc.
Sincer, măcar din curiozitate aş asculta Cutiuţa cu manele......

Dilemă

De câteva ori am fost pus în situaţia de a alege. Cum am ajuns în aceasta situaţie?.....Simplu. Un tătic cu fetiţa lui într-un magazin, cinema sau mall. Copilul ştie că junk-food-ul nu-i bun, dar totuşi plânge şi urlă dacă nu primeşte. Ca un părinte responsabil căruia nu-i place să fie privit de toţi cei din jur în timp ce-şi ceartă odrasla ( înainte explicându-i că nu poate mănca aşa ceva)....cedez. Problema nu este că a mancat şi a băut. Problema este că vrea la toaletă....după ce consumă. ACUM CE FAC?...Eu tată, ea fată...toaleta pentru bărbaţi sau pentru femei?. Apelez la logică. Intru singur la bărbaţi, mă uit dacă pot ajunge la cabine, fără să trec pe la pişoare...dacă da...ies, iau fetiţa în braţe...şi fug în prima cabină liberă. Dacă prima încăpere este cea cu pişoare...sau este o încăpere comună...nu am cum să intru. Singura soluţie este...SĂ INTRU LA FEMEI...Copilul nu zice nimic...dar credeţi-mă, vorbesc continuu...mă uit către copil (ca să nu dau ochii cu tipele din toaletă)...şi mă prefac că-i explic...”Nu putem merge la bărbaţi ...cabinele sunt în spate...chiar acum te-ai găsit să vrei la toaletă”…cred că de fiecare dată spun altceva. Sunt penibil, ştiu...dar nu am ce să fac....Cred că-i mai simplu pentru o mamă şi un băieţel. Intotdeauna văd partea plină a paharului...măcar am fost „LA FEMEI”...

Chiar îmi place

www.generatiaverde.ro
Un site cu iniţiative bune şi interesant. Merită să aruncaţi un ochi. Îmi place calculatorul amprentei de carbon. Deja am o idee, care aşteaptă să fie trimisă echipei de la www.generatiaverde.ro. Se referă la implicarea celor mici, posibila colaborare cu şcoli generale şi chiar grădiniţe. Cei mici trebuie să perceapă aceste mesaje pozitive incă de la vârste fragede.Încet, încet acestea devin mod de viaţa, respect faţă de cei din jur şi mediul înconjurător.

Ce zic bătrânii...şi nu numai

„Copii sunt mâinile cu care ne prindem de rai” - Henry Ward Beecher

„Când copiii nu fac zgomot, fac prostii mai mari” – Henry Fielding

„Cât e totul de misterios pentru oamenii bătrâni, şi cât e de limpede totul pentru copii” – Lev Nicolaevici Tolstoi

„Copilul nu datorează părintelui viaţa, ci creşterea” – Nicolae Iorga

„Copii au mai multă nevoie de exemple decât de critici” – Joseph Joubert

„Un copil se naşte cu nevoia de a fi iubit şi nu trece niciodată peste ea” – Frank A. Clark

„Copii găsesc de toate în nimic. Adulţii, nimic în toate.” – Giacomo Leopardi

Copil vs tată….se întoarce

A apărut un nou joc în familie...ascunderea telecomenzii televizorului din sufragerie. Regulile sunt simple, cel care ascunde telecomanda alege postul. Nimeni nu cedează, nimeni nu fuge la TV-ul din dormitor. În general acest joc se finalizează cu scântei.
Când apare sigla canalului Disney Channel am senzaţia că fetiţa mea işi roteşte capul, ca cea din filmul The Exorcist în regia lui William Friedkin. Pare posedată. Ştiţi cum o exorcizez?...îi arăt culegerile de pe biroul din camera ei (camera fară TV). În rubrica mamă vs tată o să descriu cum sunt eu exorcizat ....

Copil vs tată

Consider că trebuie clar delimitat teritoriul (prin teritoriu inteleg obiecte, spatiu fizic, precum şi cel spiritual) fiecăruia. Problema apare în cazul delimitărilor neclare. În cazul meu, obiectul controversat este...PSP-ul .În momentul achiziţionării (un moment inspirat...foarte inspirat) am făcut greşeala considerând achiziţia ...bun comun...făra a insufla acest sentiment şi copilului. Greşeală, mare greşeală...trebuie să duc negocieri grele pentru a folosi această invenţie drăcească. Norocul vine tot din exploatarea comportamentului copilului. Cum greşeşte ...una din pedepse este ...fără PSP. Atunci mă răsfăţ....gata...numai scriu...deja mă mămâncă buricele degetelor...am fugit...nu înainte de a pregăti tactica de negociere...ce să fac....copilul nu vrea să greşească.

Vin sărbătorileee...vin sărbătorileee

...Parcă aşa este refrenul unui cântec.
Decembrie ...numită (de către comercianţi) luna cadourilor...mai are puţin şi ne cuprinde. Această perioadă este specială prin faptul că putem contacta o boală gravă, cu simptome febrile. Este o altfel de febră faţa de cea a gripei porcine, o febră a cadourilor şi cumpăraturilor. Dacă in cazul febrei dată de gripa porcină poţi muri, în cazul febrei cumpăraturilor sigur mori, dacă nu ai fost infestat. Virusul este foarte violent. El poate suporta mutaţii la nivelul tulpinei, se adaptează oricărui tratament. La început poartă numele de “iubită”, până la momentul în care cuprinde tot organismul, atunci suportă mutaţii şi devine “soţie”. Poate fi ţinut sub control cu cadouri si flori(nu de 3 ori pe zi).
...Glumesc...Îmi face mare plăcere să-mi văd soţia şi fetiţa fericite. Imi face plăcere să fac ca momentele speciale, ale acestei luni, să fie trăite la maxim de fetiţa mea. O fac să aştepte, să fie surprinsă, creez scenarii şi încerc să dezvolt o atmosferă căt mai “crăciunească”. Este perioada când cei mici urmăresc mai mult pauzele publicitare a canalelor pentru copii. Sunt zeci de reclame la jocuri si jucării. Deja fata mea are o listă de jucării şi nu ştie cum să le repartizeze, care să le treacă în scrioarea către “Moş Crăciun”, care să le treacă în scrisoarea către “Moş Nicolae”(scrisoare si către Moş Nicolae?...avem copii inventivi...uneori am senzaţia că doresc să inveţe să scrie şi să citească numai pentru a ne controla) şi care să le ceară părinţilor cu minţile întunecate de zâmbete, plânsete şi rugăminţi pitice.
Încercaţi să ascultaţi propriile bătăi ale inimii. Dacă ne-am naşte adulţi, am auzi pentru prima dată bătăile inimii, acestea ar fi foarte zgomotoase, puternice, am simţi pieptul cum pulsează. Apoi obişnuiţa ne face să nu le mai simţim, ca şi cum nu ar fi nimic în piept. Simţim acest metronom al vieţii doar când suntem încercaţi de emoţii puternice (sau nu ascultăm sfaturile medicului). In această perioadă a anului vreau să aud bătăile inimii, vreau să simt pieptul cum tresare atunci când văd bucurie şi fericire în ochii fetiţei mele ( şi nu de la excesele alimentare din preajma sărbătorilor, care ridică colesterolul şi dereglează metronomul).
Aşa că urez tuturor ...Sărbatori fericite!...